Editarea şi realizarea cărţilor

Politica de stat în domeniul activităţii editoriale este reglementată de Legea cu privire la activitatea editorială nr. 939-IV din 20.04.2000. Legea prevede principiile neadmiterii monopolizării, respectării deplinei libertăţi, consolidării şi modernizării bazei tehnico-materiale, organizatorice, juridice şi ştiinţifice în domeniu. De jure politica de stat în domeniul activităţii editoriale trebuie să fie orientată spre: a) susţinerea editării cărţii naţionale, completarea pieţei şi a fondurilor de biblioteci cu ediţii în limba de stat, asigurarea cu literatură necesară a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a instituţiilor de învăţământ, de cultură, ştiinţifice, juridice şi economice; b) editarea cărţii naţionale cu sprijinul autorităţilor administraţiei publice şi cu concursul comunităţilor naţional-culturale. Însă de facto nu există o politică de promovare a cărţii pe piaţa internă. Editurile participă la licitaţii pentru realizarea comenzilor de stat de editare a manualelor, dar aceste licitaţii nu sunt transparente şi nu există condiţii clare de determinare a învingătorilor licitaţiilor. Recent Parlamentul Rep. Moldova a votat în primă lectură un proiect de lege, “pentru modificarea si completarea Legii nr. 939-XIV din 20 aprilie 2000 cu privire la activitatea editorială”, ceea ce a stîrnit nemulţumirea editurilor, deoarece această modificare practic instaurează un sistem al cenzurii şi limitează libertatea de expresie. În ultimii ani comuniştii au favorizat editurile de stat prin alocarea de bani din bugetul public pentru a tipări operele marilor ideologi ai literaturii sovietice, cărti care sunt repartizate în bibliotecile din Rep. Moldova. Prin urmare editurile au fost şi sunt privite de guvernarea actuală ca un instrument ideologic. Cadrul legal inadecvat crează premize pentru o concurentă economică neloială, coruptă şi organizată pe principii corporative. Consumul de carte in RM este foarte mic. După cum afirmă dramaturgul Dumitru Crudu: „Specia cititorului de carte e pe cale de dispariţie. Se cumpără şi se citeste foarte puţin. Cărţile sunt editate în tiraje foarte mici care, de obicei, în cazul prozei, nu depaşesc o mie de exemplare, iar în ce priveşte poezia, două sute sau cinci sute. O carte care se vinde intr-un tiraj de o mie de exemplare se consideră un bestseller.” Sistemul de librării e la pamânt. Fondul de cărti al bibliotecilor, mai ales al celor din spaţiul rural, este destul de sărăcăcios”. Majoritatea absolută a producţiei de carte este realizată de către companiile particulare. Principala piaţă de desfacere a produselor editoriale este piaţa României, cu toate acestea este necesară promovarea editurilor pe piaţa internaţională.

Editarea de cărţi beneficiază de scutiri la taxa pe valoarea adăugată. Cadrul juridic al activităţii bibliotecilor este reglementat de Legea cu privire la biblioteci nr. 286-XIII din 16.11.1994. Legea stabileşte principiile de bază ale activităţii bibliotecilor: accesibilitatea, neangajarea politică, autonomia profesională. Librăriile nu beneficiază de înlesniri fiscale.

Recomandări:

Participarea activă a Statului în calitate de beneficiar al produsului cultural. Se impune un mecanism transparent şi eficient de procurare de către Stat a producţiei editoriale. Mecanismul ar trebui să presupună lista priorităţilor în achiziţionarea apariţiilor editoriale. Ar trebui să fie nominalizate acele structuri statale, care vor fi abilitate să formuleze comanda de stat în editarea cărţilor.

Promovarea editurilor pe piaţa internă si internaţională;

Paralel cu optimizarea raporturilor cu autorităţile statale, se cere şi instituirea unor organizaţii de autoreglementare în domeniu;

Educarea cititorului, promovarea interesului faţă de carte prin organizarea de lecturi publice în şcoli, biblioteci, muzee;

Sprijinirea editurilor independente şi crearea de parteneriate cu editurile din străinătate;

Crearea unui Institut al Cărţii şi a unor proiecte educaţionale în cadrul acestui Institut; organizarea lansărilor de carte în raioane;

Fondarea unor edituri sau filiale în raioane;

Instituirea unor Fundaţii culturale în raioane.

Organizarea unor cluburi de lecturi pentru găzduirea întâlnirilor cu scriitorii, a unor conferinţe mobile în casele-muzee ale scriitorilor;

 

Producerea şi distribuirea filmului

Bazele cinematografiei în Rep. Moldova au fost puse odată cu fondarea studioului „Moldova-film” în anul 1952. În perioada sovetică a anilor 80 Studioul „Moldova-film” producea anual peste 25 de filme documentare, câte 3-4 filme de ficţiune de lungmetraj şi 4 filme de desene animate, însă după căderea URSS a început declinul acestui domeniu din considerente economice, ceea ce a favorizat apariţia unor studiouri particulare, care erau mai mult orientate spre proiecte comerciale.

Coordonarea domeniului cinematografic în Moldova în perioada 2001 – 2005 a fost realizată de către Departamentul Cinematografie din cadrul Ministerului Culturii al Republicii Moldova. Scopul departamentului era promovarea politicii de stat în sfera producţiei cinematografice, reglementarea activităţii cinematografice în domeniul privat, crearea condiţiilor necesare pentru producerea, difuzarea, exploatarea, restaurarea şi conservarea operelor cinematografice de înaltă valoare artistică. În 2005 Departamentul a fost transformat în Direcţia Cinematografie pe lângă Ministerul Culturii şi Turismului, iar în 2006 a fost lichidată şi direcţia dată. La moment lipseşte o strategie de relansare, producere şi promovare a producţiei cinematografice. Studioul “Moldova-film” reprezintă o instituţie, care şi-a păstrat capacităţile de producţie pe care le-a moştenit de la sistemul centralizat. După privatizarea cinematografelor doar o parte din ele şi-au restabilit activitatea. Cu excepţia cinematografului „ Odeon”, în care o parte din producţie este prezentată în limba română, toate celelalte cinematografe rulează filme importate prin sistemul de distribuţie din Rusia şi prezentate în limba rusă, deoarece în Moldova lipseşte un centru de dublare/subtitrare a filmelor în limba română. Majoritatea studiourilor particulare s-au specializat în producerea de spoturi publicitare, filme documentare sau de scurtmetraj. Pentru relansarea producţiei cinematografice este necesară atragerea investiţiilor străine.

Recomandări:

Este necesară elaborarea şi adoptarea Legii cinematografiei, care, ar prevedea şi mecanismul de inventariere, păstrare şi difuzare a filmelor din arhiva studioului “Moldova-film”;

Elaborarea unui mecanism eficient de atragere a investiţiilor străine în producerea filmelor.

Televiziunea şi radioul

Aproape jumătate din populaţie (48%) consideră că mass-media din Moldova nu este liberă să prezinte ştiri şi comentarii fără cenzură din partea guvernării, arată datele Barometrului de opinie publică pentru luna octombrie 2008. Totodată, 65% din populaţie nu se simte liberă să critice deschis guvernarea. Conform datelor sociologice pentru 88% din populaţia Republicii Moldova, principala sursă de informare este televiziunea, aceasta fiind şi sursa în care 55% din populaţie are cea mai mare încredere. Pentru 44% sursa principală de informare este radioul şi doar pentru fiecare al cincilea – ziarele.

În Rep. Moldova activează 190 de studiouri TV şi 42 de staţii radio. Autoritatea publică care reglementează activitatea în domeniul audiovizualului este Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Licenţele pentru emisie sunt eliberate în baza grilei de emisiuni de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Legea Audiovizualului şi deciziile Consiliului obligă fiecare canal să emită, cel puţin, 65% din volumul emisiunilor în limba de stat a ţării; 20 la sută muzică autohtonă din totalul emisiunilor muzicale; cel puţin 30% de emisiuni cu tematică culturală şi educaţională. Cotele emisiunilor cu destinaţie culturală din cadrul Companiei “Teleradio-Moldova” sunt următoarele: Radio-Moldova – 34.5%; TV-Moldova 1 – 23% în limba româna şi 3% în limbile minorităţilor etnice. Nu există informaţie statistică despre cotele emisiunilor cu destinaţie culturală de la celelalte studiouri TV şi staţii radio. Există o influenţă puternică a “factorului rus” pe piaţa mediatică a Rep. Moldova, care promovează cultura şi valorile acestei minorităţi etnice. Programele posturilor de televiziune din Moldova nu fac faţă concurenţei cu cele ale posturilor din ţările vecine, în special România şi Rusia. Posturile locale de televiziune şi radio îşi completează serviciile de programe în mare parte pe retransmiterea posturilor de popularitate străine în detrimentul producţiei proprii, astfel limitând participarea oamenilor de cultură din ţară şi promovarea culturii naţionale. Doar un singur post de radio – „Radio Moldova” – are acoperire naţională. Dintre cele 3 reţele naţionale de televiziune doar „Moldova 1” este pusă la dispoziţia producătorului local.

Parlamentul Republicii Moldova a adoptat şi un şir de legi, care reglementează activitatea unor instituţii din domeniul industriilor culturale. A fost adoptat Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr. 260-XVI din 27.07.2006. ce are drept scop asigurarea apărării drepturilor consumatorului de programe de a recepţiona informaţii corecte şi obiective, care ar contribui la libera formare a opiniei, asigurarea drepturilor radiodifuzorilor la libertate editorială şi libertate de exprimare, instituirea principiilor democratice de funcţionare a audiovizualului din Republica Moldova. Decalajul între legea scrisă şi implementarea legii în practică este enorm şi necesită intervenţii suplimentare petru a armoniza cadrul legal al audiovizualului la standardele europene. Acest domeniu este un teren de luptă extrem de politizat şi de interes major pentru actuala guvernare cu scopul de a monopoliza piaţa mediatică şi a o transforma în instrument ideologic în campania electorală din 2009. Drept exemple pot servi „prihvatizarea” posturilor de radio “Antena C” şi a postului de televiziune “Euro TV”, şi hărţuirile radioului “Vocea Basarabiei”, a postului de televiziune “PRO TV” etc.. 41% dintre respondenţi ai BOP 2008 (cu 10% mai mulţi decât în 2006) cred că Compania publică „Teleradio-Moldova” reflectă evenimentele prin prisma intereselor partidului de guvernământ. Doar fiecare al cincilea respondent este de părerea că la televiziunea şi radioul public au acces egal toate partidele politice.

Recomandări:

Asigurarea reformei audiovizualului din Moldova în conformitate cu cerinţele Codului audiovizualului: crearea a 11 reţele naţionale (5 TV şi 6 radio);

Asigurarea a 80% din volumul de emisie cu programe în limba română;

Dezvoltarea producţiei autohtone şi limitarea retransmisiunilor etc.

---

 „Barometrul opiniei publice” IPP, octombrie 2008, Chisinau

Literatura

În domeniul literaturii lipseşte o politică culturală de promovare şi susţinere a scriitorilor şi a produsului literar. Scriitorii sunt obligaţi în condiţiile economiei de piaţă să se ocupe de toate problemele legate de realizarea şi promovarea unui produs literar în mod individual. Scriitorii nu beneficiază de scutiri specifice fiscale şi de un sistem de asistenţă socială. În ceea ce privesşte cadrul legal: în Rep. Moldova nu există legi speciale privind literatura, cu excepţia unor legi generale ce fac parte din Legea Culturii.

Recomandări:

Elaborarea unui proiect de modernizare a Muzeului literaturii;

Crearea unei instituţii de agenţi literari;

Crearea unui traseu turistic “literar”;