Salvaţi Liceul „Ion Creangă” din Bălti

Salvaţi Liceul „Ion Creangă” din Bălţi! Sute de profesori, elevi şi părinți cer anularea deciziei fostului Minister al Educației şi Tineretului privind sistarea procesului de admitere pentru anul de studii 2009-2010 la Liceul teoretic regional „Ion Creangă” din Bălţi, la profilul arte.

more about “Salvaţi Liceul „Ion Creangă” din Bă“, posted with vodpod

 

Fără Cenzură. Invitat – Corneliu Cirimpei

Arheologie, Patrimoniu Cultural, Istorie, Turismul in Moldova – toate in viziunea lui Corneliu Cirimpei

more about “Fără Cenzură. Invitat – Corneliu Ciri…“, posted with vodpod

 

Les dilemmes des politiques culturelles contemporaines en Moldavie

Analyse par Ghenadie Sontu

Cette étude est censée analyser les dilemmes des politiques culturelles contemporaines promues en

Moldavie afin de formuler des recommandations et proposer des solutions susceptibles d’encourager le développement des politiques culturelles en Moldavie et de les harmoniser avec les standards européens.

Le terme “politique culturelle” englobe l’ensemble des mécanismes d’administration et de direction –règles, mesures et moyens – conçues et utilisées pour atteindre les buts du développement culturel. Une telle politique a comme point de départ un débat politique (+ public) et mène vers la mise en pratiques des objectifs dont dérive une stratégie.

Les politiques culturelles diffèrent d’un état à l’autre, mais elles ont des traits et des instruments communs permettant de les classifier dans six modèles: le modèle libéral, le modèle partiel d’état, le modèle bureaucratique d’état, le modèle éducatif d’état, le modèle national-émancipé et le modèle de l’économie en transition.

Un dilemme pour la Moldavie est quel modèle choisir. En plus, une autre question s’impose: y a-t-il une politique culturelle en Moldavie? L’expert en politiques culturelles, Valeria Grosu, considère que « théoriquement, la Moldavie a beaucoup appris de l’expérience des autres pays, mais la reconstruction et la renaissance sont une option ou un modèle dont le pays ne dispose pas encore ».

UNESCO (1967) définit la politique culturelle comme l’ensemble des usages et de l’action ou absence d’action pratiqués consciemment et délibérément, dans une société, destinés à réaliser certains buts culturels par l’utilisation optimale de toutes les ressources matérielles et humaines se trouvant à la disposition de cette société à un moment donné.

En ce qui concerne la Moldavie, le manque de buts clairement définis peut être interprété comme une stratégie en soi. Milena Dragicevic-Sesic („Arts management in turbulent times: Adaptable quality management – Navigating the Arts through the winds of change, Boekmanstudies, Amsterdam, 2005) attribue à la Moldavie le modèle national-émancipé, un modèle caractéristique à plusieurs pays en voie de développement qui se distingue par l’accent mis sur le développement et perpétuation de l’identité nationale qui avait été négligée pendant la période de domination coloniale ou d’un régime totalitaire. Ce modèle se caractérise par des mouvements nationalistes ou chauvins, par le renonce aux valeurs créées dans le passé, mépris de la culture des minorités nationales, répression de la culture expérimentale et alternative.

Un autre modèle caractéristique à la Moldavie est celui de l’économie en transition, au sein duquel la politique culturelle de l’état dépend de la politique promue antérieurement et de l’ancien système d’organisation des institutions culturelles, mais elle s’oriente quand même vers le fonctionnement dans les conditions de l’économie du marché. Un tel modèle est caractéristique aux systèmes politiques instables, avec des problèmes hérités du passé, les relations de marché y manquent, le management de la culture et la formation professionnelle sont considérés comme secondaires, tandis que la conscience nationale s’éveille.

Une analyse profonde des politiques culturelles de Moldavie promues après la proclamation de son indépendance permettrait de révéler un large spectre de problèmes typiques aux modèles nationaux-émancipés et à ceux de l’économie en transition. Une condition essentielle pour la résolution de ces problèmes dans le processus de définition et de mise en œuvre des politiques culturelles c’est le dialogue entre le pouvoir officiel, la communauté culturelle et la société.

La méthode de financement de la sphère de la culture par l’état constitue un critère important dans le processus de définition du modèle de politique culturelle. Du point de vue de ce critère, on peut distinguer quatre modèles de politiques culturelles: „facilitateur”, „patron”, „architecte” et „ingénieur”.

A ce moment, la Moldavie applique le modèle « patron » – le Gouvernement et le Collège du Ministère de la Culture décident pour quoi, combien et à qui répartir les ressources budgétaires allouées à la culture conformément à la décision politique du Gouvernement et du Parlement.

Compte tenu de ces circonstances, Valeria Grosu considère que « L’actuelle politique culturelle de la Moldavie est plutôt une politique de redoute qui mise sur les moyens et les possibilités d’auto-conserver les valeurs culturelles affectées par la crise. C’est une politique qui correspond à la réalité controversée, dramatique de la période de transition. La crise d’identité, commune à tous les pays post-communistes, est en Moldavie un phénomène-clé dans les relations entre la culture et le pouvoir et, par conséquent, dans le processus difficile de réalisation concertée d’une politique culturelle adéquate à la période actuelle. Fondée sur une destinée qui diffère beaucoup de celle des autres pays confrontés à des problèmes similaires, privée du dialogue naturel avec les valeurs nationales et universelles, la culture de Moldavie est entrainée dans un processus continu d’affront de ses propres syncopes et vacuités, état qui, en fait, polarise les esprits et inhibe les initiatives explicites. En tant que jeune pays qui revendique une identité, la Moldavie recherche son avenir dans plusieurs zones d’attraction politique, économique et culturelle à la fois, les tendances respectives étant en fait exclusivistes et avec des conséquences imprévisibles pour son identité composite ».

Dans le domaine des politiques culturelles de Moldavie, le facteur politique est aussi un handicape hérité du système centralisé soviétique dans lequel l’état détenait tous les moyens de production et de distribution du produit culturel et l’utilisait en tant que moyen de propagande et de contrôle des masses.

La supervision et l’évaluation par la société civile de la transparence du financement du domaine de la culture contribueraient à l’amélioration de la qualité et de l’efficacité de la mise en œuvre des politiques culturelles, réduiraient l’influence du facteur politique et diminueraient la corruption dans le secteur culturel.

Sans un partenariat stratégique entre le Gouvernement, le Parlement et le secteur culturel, toute politique culturelle serait inefficace, dépourvue de vision, vouée à l’auto-isolation et elle marginaliserait les élites et favoriserait les phénomènes sectaires dans la culture. Dans les pays démocratiques européens, la société civile joue un rôle crucial dans la définition, la mise en pratique et la supervision des politiques culturelles et ne se limite pas au rôle de consommateur-utilisateur de la culture.

Le Traité de Maastricht qui promeut le principe de la subsidiarité en Europe recommande que la prise des décisions soit faite de commun accord avec les citoyens. Ce principe doit être appliqué aussi par rapport aux politiques culturelles, afin de permettre aux administrations régionales et locales, ainsi qu’à la société civile de s’impliquer directement dans le processus de prise des décisions.

Dans le contexte de l’élargissement de l’Union Européenne vers l’est, ainsi que des aspirations européennes de la Moldavie et de l’harmonisation des politiques culturelles avec les standards européens, il serait opportun d’axer sur les modèles européens les recherches de nouvelles stratégies et solutions pour les politiques culturelles de Moldavie. Le processus d’intégration européenne demande, d’un côté, un équilibre entre les valeurs et les principes acceptés de commun accord et, d’autre côté, les particularités nationales et locales. (Résolution du Conseil Européen sur le rôle de la culture dans l’UE du 26 novembre 2001).

Afin de mieux comprendre la politique culturelle européenne, il faut tenir compte de l’influence majeure qu’elle subit de la part des principes qui gouvernent l’état du bien-être, tels que: l’art pour tous, assurer une vie culturelle diverse et de qualité, décentralisation et démocratisation de la culture. D’autre part, il faut aussi mentionner les quatre principes appliqués par le Conseil de l’Europe pour gouverner les politiques culturelles: promouvoir l’identité culturelle, respecter la diversité culturelle, soutenir la créativité, encourager la participation.

Les dilemmes classiques des politiques culturelles européennes sont axés sur les directions suivantes:

• Traditionnel – Innovateur
• Classique – Contemporain
• Local – Régional – National – International
• Centre – Périphérie (Capitale – Région)
• Organisations (processus) – Projets (résultats) – Individus (créativité)
• Etat – Secteur privé – Société civile
• Amateurs – Professionnels
• Projets et initiatives online ou offline
• Diversité linguistique

En ce qui concerne le système culturel de Moldavie, il est confronté à cinq problèmes stratégiques à porté nationale:

• Décentralisation de l’acte culturel et accès égal de la population aux valeurs culturelles;
• Protection et développement du patrimoine culturel, perpétuation de l’identité culturelle;
• Réforme du rapport  état – culture;
• Participation du système culturel à la solution des problèmes des communautés.
• Financement de la culture: multiplication et diversification des sources de financement.

Un vot pentru Cultura

Asociaţia Naţională a Uniunilor de Creaţie în parteneriat cu Centrul de Politici Culturale au lansat, astăzi, campania pentru crearea fondului culturii denumită “Un vot pentru cultură”.

more about "Un vot pentru Cultura", posted with vodpod

Moldova Culture

The cultural map of Europe has been visibly modified as a result of the world order change after 1992, and other geopolitical factors. This resulted in placing it into environment of perception of new identity, directly influencing states and remote communities through cultural diversity, involving them into a global process of modernization and accelerated transformation.

Moldova as well became an arena with noticeable evolution of the mass communication, what determined radical mutations of the identity values, thus provoking a virtual invasion of the pseudo-values in the cultural-artistic area. Research and exploring new forms of the artistic expression in visual arts, music, theater, dance, literature, have been intensified through democratization of the access to information.

“Liberal euphoria” in the cultural context of the Republic of Moldova brought to light a series of problems of the older generation adaptation to the new, unlimited geographically cultural space and in the same time offered enormous possibilities to the new generation of artists in launching themselves and flexibility in promoting their image outside of the South East European context.

A more careful analysis of the actual cultural space in the republic of Moldova would distinguish unclear boundaries between the elitist culture, produced in the academics-intellectual field and the popular culture, produced by amateurs and aimed at diverse audiences without conceptual preferences. In contrast with these two forms, culture for masses, promoted through the mass media has a more ample influence, its own market and has more or less stable audience of non-homogenous consumers, as compared to the limited audience of the “Great Culture”, as it is defined by Alvin Toffler, particularly that of music, art, theater, literature.

A considerable impact on the artistic processes of the last decade in the Republic of Moldova has been provided by the Soros Foundation, namely through logistical and financial support of diverse cultural programs and projects: seminars, international conferences, creation camps, workshops, round tables, publications, donations, offering various grants and scholarships for excellence both for the professionals and for youth in the process of formation. At the levels of organization, strategy and promotion of arts in the republic of Moldova, Soros Foundation facilitated cultural connections between Moldova and the rest of the world, thus achieving an open society model, having culture as its language.

The appearance of publications such as “Art-Hoc” (Center of the Contemporary Art), “Atelier” (Union of the Plastics Artists), “Arta” (Academy of Science) added a new socio-cultural dimension, but unfortunately, appearance of these publications has sporadic character and is determined by the economic factors. Numerous public libraries and buildings have been transformed into art galleries and exhibition halls with the same easiness, with which the Organ Hall, Art Museum or Theater of Opera and Ballet offered their halls to restaurants, markets and commercial activities for to face the economic necessities. In this respect, the appearance of galleries such as “Brincusi”, Gallery of the French Alliance, “Galeria L”, “Holti” and others represents unique and outstanding examples of maintaining high level of culture in the Republic of Moldova. During the period of transition these galleries tried by their own efforts to promote new personalities, movements and ideas, informal and non-governmental organizations of young artists, such as “Zece”, “Fantom”, ARS DOR, and others thus integrating into European movement of values.

Today, despite all problems this state is confronting with at the cross of millennia, Moldova contributes to the movement of values through new names and highly qualified works and through its cultural-artistic heritage, which is represented all over the world.

Dilemele Politicilor Culturale Contemporane ale R. Moldova

Cercetarea de faţă este o analiză a dilemelor politicilor culturale contemporane ale R. Moldova cu scopul elaborării unui set de recomandări şi soluţii în vederea dezvoltării politicilor culturale în R. Moldova şi armonizarea lor la standardele europene.

„Termenul “politică culturală” cuprinde ansamblul mecanismelor de conducere si ghidare – reguli, măsuri şi mijloace – concepute şi utilizate pentru atingerea scopurilor de dezvoltare culturală. Politica pleacă de la o dezbatere politică (+ publică) şi conduce la stabilirea de obiective, de la care derivă o strategie. Strategia pune în evidenţă priorităţile, care sînt implementate prin structuri, proceduri, regulamente şi legi (1). ” Noţiunea de politică culturală s-a modificat în timp în dependenţă de schimbarea rolului culturii în societate şi a modului de abordare. Politicile culturale diferă de la stat la stat însă există trăsături şi instrumente comune în baza căror putem distinge o clasificare a şase modele de politică culturală cum ar fi: modelul liberal, modelul parţial de stat, modelul birocratic de stat, modelul educativ de stat, modelul naţional-emancipat şi modelul economiei în tranziţie. Un important criteriu de abordare constă în caracterul politic al statului şi locul statului în realizarea politicii culturale.

O dilemă a Rep. Moldova reiese din întrebarea: care model de politică culturală este cel mai potrivit Rep. Moldova şi în general există în Rep. Moldova politică culturală? Expertul în politici culturale Dna Valeria Grosu consideră că: „Teoretic, Rep. Moldova a învăţat destule lucruri din experienţa altor ţări, reconstrucţia şi renaşterea însă, sunt o opţiune sau un model individual, pe care Republica Moldova nu-l are deocamdată .” (2)

UNESCO (1967) defineşte politica culturală ca pe o totalitate de acţiuni gîndite şi conştiente (sau lipsa de acţiuni) orientate spre realizarea unor scopuri definite, prin intermediul folosirii optimale a tuturor resurselor fizice şi spirituale de care dispune societatea în timpul dat. În cazul Rep. Moldova lipsa unor scopuri clar definite pe termen mediu şi lung la nivel de stat poate fi interpretată ca o strategie în sine. Milena Dragicevic-Sesic (3)  atribuie Rep. Moldova modelul naţional-emancipat, un model caracteristic multor ţări în curs de dezvoltare a cărui distincţie principală este dezvoltarea şi păstrarea identităţii culturale care era neglijată în perioada dominaţiei coloniale sau a unui regim autoritar. Acest model se caracterizează prin manifestări naţionaliste şi şovine în cultură, dezicerea de valorile create în trecut, neglijarea culturii minorităţilor naţionale, reprimarea culturii experimentale şi alternative.

Un alt model caracteristic Rep. Moldova este modelul economiei în tranziţie în care politica culturală a statului depinde de politica şi sistemul de organizare a instituţiilor culturale din trecut, însă este orientată spre funcţionare în condiţiile economiei de piaţă. Acestui model îi este caracteristic sistemul politic instabil, probleme economice moştenite din trecut, lipsa relaţiilor de piaţă, creşterea conştiinţei naţionale iar managementul cultural şi pregătirea profesională a cadrelor sunt considerate probleme secundare. O analiză aprofundată a politicilor culturale ale Rep. Moldova după declararea independenţei ar cristaliza un spectru larg de probleme cronice tipice pentru modelele naţional-emancipat şi a economiei în tranziţie.

În procesul elaborării şi implimentării politicii culturale o condiţie de bază a soluţionării acestor probleme îl constituie dialogul între puterea oficială, a comunităţii artistice şi a societăţii.

Un criteriu important în procesul determinării modelului de politică culturală îl constituie modul de finanţare a culturii de către stat. În acest sens sunt cunoscute 4 modele de politici culturale după criteriul de finanţare: „facilitator”, „patron”, „arhitect” şi „inginer”. Rep. Moldova la etapa actuală are un model de „patron”, în care guvernul şi Colegiul Ministerului Culturii şi Turismului decide pentru ce, cît şi cui vor fi alocate fondurile, după decizia politică a guvernului şi a parlamentului a sumei alocate pentru cultură din bugetul naţional. În acest sens Valeria Grosu (4)  consideră că: „Politica culturală actuală a Rep. Moldova este una mai curând de redută, de apărare, cu mijloacele şi în felul în care au încercat să-şi autoconserveze valorile culturale aflate în criză. Este o politică ce corespunde realităţii controversate, dramatice a perioadei de tranziţie. Criza de identitate, comună pentru toate ţările post-comuniste, este un fenomen cheie în relaţia culturii cu puterea în Rep. Moldova şi, în consecinţă, în procesul dificil de promovare concertată a unei politici culturale adecvate perioadei pe care o parcurge. Întemeiată pe un destin diferit în mai multe privinţe faţă de cel al ţărilor cu probleme similare, privată de un dialog firesc cu valorile naţionale şi universale, cultura Rep. Moldova este antrenată într-un proces continuu de depăşire a propriilor sincope şi vacuităţi, stare de fapt care polarizează spiritele şi inhibă iniţiativele explicite. Ca ţară tânără ce-şi revendică o identitate, Rep. Moldova îşi caută viitorul concomitent în câteva zone de atracţie politică, economică şi culturală, tendinţele respective fiind în fapt exclusiviste şi cu consecinţe imprevizibile pentru identitatea ei compozită.”

Factorul politic în domeniul politicilor culturale din Rep. Moldova sunt deasemenea un handicap moştenit din sistemul centralizat sovetic în care statul deţinea toate mijloacele de producere şi distribuţie a produsului cultural, utilizindu-l în scopuri propagandistice şi control al maselor prin cultură. Monitorizarea şi evaluarea transparenţei finanţării în domeniul culturii de către societatea civilă ar contribui la calitatea şi eficienţa implimentării politicilor culturale, ar limita factorul politic şi ar diminua corupţia in sectorul cultural.

Fără un parteneriat strategic între guvern, parlament şi sectorul cultural specializat orice politică culturală este ineficientă, lipsită de viziune, promovează autoizolarea, marginalizează elitele şi încurajează fenomenele sectare în cultură. În statele democratice europene societatea civilă are un rol crucial în definirea, implementarea şi monitorizarea politicilor culturale şi nu se rezumă doar la rolul de consumator-utilizator al culturii. Prin Tratatul de la Maastricht care promovează principiul subsidiarităţii în Europa, se recomandă ca luarea deciziilor să se realizeze în comun acord cu cetăţenii. Principiul subsidiarităţii trebuie aplicat şi politicilor culturale, permiţînd administraţiilor regionale, locale, şi societăţii civile să participe direct în procesul de luare a deciziilor. Astfel, în Olanda a fost creat un Consiliu pentru Cultură (Council for Culture) ce are atribuţii consultative în dezbaterile de politică. Un alt exemplu sunt Consiliile pentru Cultură (Arts Councils) care sunt parteneri strategici cu roluri consultative şi financiare pentru Guvernul Britanic. Guvernul Franţei deasemenea implică în procesul implimentării politicilor culturale Direcţiile sale Regionale de Afaceri Culturale.

În contextul extinderii Uniunii Europene spre est dar şi a aspiraţiilor europene ale Rep. Moldova şi a armonizării politicilor culturale la standardele europene este bine să ne focusăm atenţia asupra modelelor europene de politici culturale şi asupra dilemelor lor pentru a identifica noi strategii şi soluţii pentru politica culturală a Rep. Moldova.

Procesul de integrare europeană presupune un echilibru între valorile şi principiile acceptate în comun, pe de o parte, şi specificitatea naţională şi locală, pe de altă parte. (5)

Un studiu al Consiliului Europei elaborat de Francois Matarasso şi Charles Landry „21 strategic dilemmas in cultural policy” (6)  identifică cinci categorii ale dilemelor cu care se confruntă sfera culturală europeană a politicilor culturale in sec. XXI: 

• Înţelegerea fundamentală a naturii culturii
• Implimentarea politicilor culturale
• Efectele dezvoltării culturii asupra societăţilor
• Impactul economic asupra activităţilor culturale
• Provocările administrării sectorului cultural

 Pentru a înţelege politica culturală europeană trebuie să ţinem cont de influenţa majoră pe care a avut-o asupra ei principiile care guvernează statul bunăstării, cum ar fi: artă pentru toţi, asigurarea unei vieţi culturale diverse şi de calitate, descentralizarea şi democratizarea culturii. Patru mari principii guvernează politica culturală europeană ce au ghidat Consiliul Europei mai bine de 25 de ani: promovarea identităţii culturale, respectarea diversităţii culturale, susţinerea creativităţii, stimularea participării.

În ultimile decenii competenţele în definirea şi implementarea politicii culturale au început să se împartă între stat şi autorităţile locale. Rolul acestora a crescut din ce în ce mai mult datorită influenţei unor factori precum: creşterea potenţialului economic al societăţii, democratizarea vieţii sociale, democratizarea culturii pe principiul “artă pentru toţi”, descentralizarea administrativă, urbanizarea, globalizarea, noile tehnologii, etc.

Dilemele clasice ale politicilor culturale europene se axează pe următoarele direcţii:

• Tradiţional – Inovativ
• Clasic – Contemporan
• Local – Regional – Naţional – Internaţional
• Centru – Periferie (Capitală – Regiune)
• Organizaţii (procese) – Proiecte (rezultate) – Indivizi (creativitate)
• Stat – Sectorul Privat – Societatea Civilă
• Amatori – Profesionişti
• Proiecte si iniţiative online sau offline
• Diversitate lingvistică

---

 

1. Politici si strategii culturale, Ministerul Culturii din Romania, 1997/1998, Legislaţie şi dezvoltarea politicii culturale, Dosarul seminarului, Sinaia, România, 6 – 8 iulie, 2000

2.  Council of Europe/ERICarts “Compendium of Cultural Policies & Trends in Europe”, 8th edition 2007 (http:www.culturalpolicies.net)

3.  „Arts management in turbulent times: Adaptable quality management – Navigating the Arts through the winds of change, Boekmanstudies, Amsterdam, 2005

4.  Council of Europe/ERICarts “Compendium of Cultural Policies & Trends in Europe”, 8th edition 2007 http:www.culturalpolicies.net)

5. Rezoluţia cu privire la rolul culturii în Uniunea Europeană, Consiliul European, 26 noiembrie 2001, care preia multe din punctele cuprinse în „Raportul Ruffolo” şi invită Statele membre „să considere cultura ca un element esenţial al integrării europene, mai ales în contextul extinderii Uniunii.”

6.  Matarasso, Francois and Landry, Charles, Balancing act: 21 strategic dilemmas in cultural policy, Council of Europe Publishing, Strasbourg, 1999

Situaţia actuală în politicile culturale ale Rep. Moldova

În cadrul proiectului pilot intitulat “Viziuni de viitor: politica culturală a Moldovei de la schimbări la viabilitate”, lansat de Fundaţia SOROS din Moldova în colaborare cu Fundaţia Culturală Europeană din Amsterdam, au fost organizate cinci dezbateri publice care au avut drept scop elaborarea unor viziuni de viitor asupra politicii culturale a Moldovei, propuneri şi măsuri practice de dezvoltare a sectorului cultural al Moldovei. Acest proiect a cristalizat cinci probleme strategice naţionale cu care se confruntă sistemul cultural în Moldova:

• Descentralizarea actului cultural şi asigurarea accesului egal al populaţiei la valorile culturale;
• Protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural. Păstrarea identităţii culturale;
• Reformarea coraportului Stat – Cultură;
• Participarea sistemului cultural la soluţionarea problemelor comunităţii
• Finanţarea Culturii: sporirea şi diversificarea surselor de finanţare.

Analiza şi compararea dilemelor europene şi a problemelor strategice ale Rep. Moldova oferă experţilor din domeniul culturii posibilitatea de a elabora o analiză SWOT a politicilor culturale la nivel naţional, regional, european. Proiectul “Viziuni de viitor: politica culturală a Moldovei de la schimbări la viabilitate” este prima incercare de acest gen în Rep. Moldova la nivel naţional şi constituie o platformă solidă care poate genera o politică culturală eficientă pe termen lung. În esenţă, raportul final al acestui proiect poate servi drept o componentă importantă a unui plan strategic în domeniul culturii de care trebuie să ţină cont guvernul, perlamentul, ministerul culturii, societatea civilă şi specialiştii din domeniul culturii în procesul elaborării politicii culturale a Rep. Moldova. Metodologic au fost selectaţi cinci experţi din diferite domenii ale culturii şi managementului strategic care au avut ca obiect de studiu cinci domenii prioritare: artele interpretative, artele vizuale, literatura, industriile culturale ( televiziunea şi radioul, producerea şi distribuirea filmului, editarea şi realizarea cărtilor, publicitatea, presa, show-business-ul, meşşteşugurile populare) şi casele de cultură (ca mijloc de promovare a culturii la sate). Experţii Asociaţiei ARS DOR au luat parte la dezbaterile publice, atelierele de lucru şi la conferinţa finală a proiectului şi în acest context ne propunem să expunem o analiză succintă a acestor domenii şi să oferim recomandări şi soluţii pentru politica culturală a Rep. Moldova Printre problemele generale cu care se confruntă politicile culturale în Moldova pot fi evidenţiate:

• Lipsa unei politici culturale clar definite pe termen lung la nivel naţional şi regional
• Cadrul legal neadecvat • Lipsa programelor de training pentru manageri şi specialişti în domeniul politicilor culturale
• Lipsa centrelor de cercetare culturală regională
• Absenţa dezbaterilor deschise pe teme importante, cum ar fi privatizarea culturii, legislaţie culturală, regionalizare
• Lipsa coaliţiilor in domeniul culturii în societatea civilă
• Dependenţa financiară a organizaţiilor nonguvernamentale din sectorul cultural
• Vizibilitate slabă, izolare
• Afaceri din domeniul culturii slab dezvoltate

Meşteşugurile populare

Cadrul juridic pentru activitatea meşterilor populari în vederea păstrării meşteşugurilor artistice populare şi dezvoltării lor pe baza tradiţiilor autentice ale artei populare este reglementat de Legea privind meşteşugurile artistice populare Nr.135-XV din 20.03.2003. Meşterul popular poate să-şi desfăşoare activitatea în diferite forme juridice de organizare. În Republica Moldova există 3 389 formaţiuni artistice de amatori.

Cele mai dificile obstacole în practicarea meşteşugurilor populare în Republica Moldova sunt create de lipsa pieţei de desfacere, importul materiei prime, aprecieri necompetente a valorii artistice a lucrărilor şi de includerea meşterilor populari în categoria generală de întreprinzător.

Recomandări:

Susţinerea financiară şi legală de către stat a meşteşugurilor tradiţionale în condiţiile noii economii de piaţă;

Dezvoltarea afacerilor proprii ale meşterilor populari orientată spre industria turismului şi export

Presa

Activitatea în domeniul presei este reglementată de către Legea Presei adoptată la 26 octombrie 1994. Această lege stabileşte relaţiile dintre mijloacele tipărite de informare în masă, stat şi societate prin recunoaşterea drepturilor şi determinarea sferei de obligaţii ale jurnaliştilor şi ale mijloacelor de informare în masă. În februarie 1999 prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 277-XIV a fost aprobată “Concepţia despre susţinerea şi stimularea de către stat a mijloacelor de informare în masă, pentru anii 1999-2003”. Multe din revedrile acestor legi au rămas neaplicate pînă în prezent. Statul nu a creat mecanisme
economice efective, care să contribuie la dezvoltarea presei naţionale. Nu există prevederi legale în vederea susţinerii de către stat a mijloacelor de informare în masă în limba română.

Conform datelor sociologice doar 26% din populaţia Rep. Moldova primesc informaţia din presa scrisă. Pentru a schimba
situaţia din domeniul presei scrise este necesar de diversificat oferta de
publicaţii autohtone. Nu există facilităţi pentru mijloacele de informare în
masă, inclusiv în domeniul fiscal.

Recomandări:

 Informarea societăţii civile cu privire la deciziile luate de autorităţi, de discuţii
publice ale proiectelor culturale şi formarea unor Consilii din reprezentanţi
ai societăţii civile pentru analiza cheltuielilor publice în domeniu;

Protejarea profesioniştilor din cultură şi mass-media prin reintroducerea onorariului ca
formă de remunerare pentru evoluare în presă, la radio şi televiziune.

Lansarea Fondului electronic al valorilor culturale din R. Moldova plasat în Internet.

 

Publicitatea

Legea cu privire la publicitate a fost adoptată la 27 iunie 1997. Ea reglementează activitatea a aproximativ 200 de agenţii ce prestează servicii în domeniul publicităţii în Rep. Moldova. Multe prevederi ale Legii cu privire la publicitate şi-au pierdut actualitatea şi necesită o delimitare mai clară definiţia noţiunii de publicitate. Piaţa publicitară se dezvoltă dinamic şi creşte anual cu 25-40%. Companiile multinaţionale nu sunt interesate de piaţa Moldovei. Majoritatea spoturilor publicitare sunt produse şi difuzate în limba rusă, nu contribuie la dezvoltarea culturii naţionale şi la susţinerea oamenilor de cultură, a limbii române.

Recomandări:

Este necesară trecerea producţiei şi difuzării publicităţii la limba româna, ca mijloc de conservare şi promovare a culturii naţionale.

Editarea şi realizarea cărţilor

Politica de stat în domeniul activităţii editoriale este reglementată de Legea cu privire la activitatea editorială nr. 939-IV din 20.04.2000. Legea prevede principiile neadmiterii monopolizării, respectării deplinei libertăţi, consolidării şi modernizării bazei tehnico-materiale, organizatorice, juridice şi ştiinţifice în domeniu. De jure politica de stat în domeniul activităţii editoriale trebuie să fie orientată spre: a) susţinerea editării cărţii naţionale, completarea pieţei şi a fondurilor de biblioteci cu ediţii în limba de stat, asigurarea cu literatură necesară a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a instituţiilor de învăţământ, de cultură, ştiinţifice, juridice şi economice; b) editarea cărţii naţionale cu sprijinul autorităţilor administraţiei publice şi cu concursul comunităţilor naţional-culturale. Însă de facto nu există o politică de promovare a cărţii pe piaţa internă. Editurile participă la licitaţii pentru realizarea comenzilor de stat de editare a manualelor, dar aceste licitaţii nu sunt transparente şi nu există condiţii clare de determinare a învingătorilor licitaţiilor. Recent Parlamentul Rep. Moldova a votat în primă lectură un proiect de lege, “pentru modificarea si completarea Legii nr. 939-XIV din 20 aprilie 2000 cu privire la activitatea editorială”, ceea ce a stîrnit nemulţumirea editurilor, deoarece această modificare practic instaurează un sistem al cenzurii şi limitează libertatea de expresie. În ultimii ani comuniştii au favorizat editurile de stat prin alocarea de bani din bugetul public pentru a tipări operele marilor ideologi ai literaturii sovietice, cărti care sunt repartizate în bibliotecile din Rep. Moldova. Prin urmare editurile au fost şi sunt privite de guvernarea actuală ca un instrument ideologic. Cadrul legal inadecvat crează premize pentru o concurentă economică neloială, coruptă şi organizată pe principii corporative. Consumul de carte in RM este foarte mic. După cum afirmă dramaturgul Dumitru Crudu: „Specia cititorului de carte e pe cale de dispariţie. Se cumpără şi se citeste foarte puţin. Cărţile sunt editate în tiraje foarte mici care, de obicei, în cazul prozei, nu depaşesc o mie de exemplare, iar în ce priveşte poezia, două sute sau cinci sute. O carte care se vinde intr-un tiraj de o mie de exemplare se consideră un bestseller.” Sistemul de librării e la pamânt. Fondul de cărti al bibliotecilor, mai ales al celor din spaţiul rural, este destul de sărăcăcios”. Majoritatea absolută a producţiei de carte este realizată de către companiile particulare. Principala piaţă de desfacere a produselor editoriale este piaţa României, cu toate acestea este necesară promovarea editurilor pe piaţa internaţională.

Editarea de cărţi beneficiază de scutiri la taxa pe valoarea adăugată. Cadrul juridic al activităţii bibliotecilor este reglementat de Legea cu privire la biblioteci nr. 286-XIII din 16.11.1994. Legea stabileşte principiile de bază ale activităţii bibliotecilor: accesibilitatea, neangajarea politică, autonomia profesională. Librăriile nu beneficiază de înlesniri fiscale.

Recomandări:

Participarea activă a Statului în calitate de beneficiar al produsului cultural. Se impune un mecanism transparent şi eficient de procurare de către Stat a producţiei editoriale. Mecanismul ar trebui să presupună lista priorităţilor în achiziţionarea apariţiilor editoriale. Ar trebui să fie nominalizate acele structuri statale, care vor fi abilitate să formuleze comanda de stat în editarea cărţilor.

Promovarea editurilor pe piaţa internă si internaţională;

Paralel cu optimizarea raporturilor cu autorităţile statale, se cere şi instituirea unor organizaţii de autoreglementare în domeniu;

Educarea cititorului, promovarea interesului faţă de carte prin organizarea de lecturi publice în şcoli, biblioteci, muzee;

Sprijinirea editurilor independente şi crearea de parteneriate cu editurile din străinătate;

Crearea unui Institut al Cărţii şi a unor proiecte educaţionale în cadrul acestui Institut; organizarea lansărilor de carte în raioane;

Fondarea unor edituri sau filiale în raioane;

Instituirea unor Fundaţii culturale în raioane.

Organizarea unor cluburi de lecturi pentru găzduirea întâlnirilor cu scriitorii, a unor conferinţe mobile în casele-muzee ale scriitorilor;

 

Producerea şi distribuirea filmului

Bazele cinematografiei în Rep. Moldova au fost puse odată cu fondarea studioului „Moldova-film” în anul 1952. În perioada sovetică a anilor 80 Studioul „Moldova-film” producea anual peste 25 de filme documentare, câte 3-4 filme de ficţiune de lungmetraj şi 4 filme de desene animate, însă după căderea URSS a început declinul acestui domeniu din considerente economice, ceea ce a favorizat apariţia unor studiouri particulare, care erau mai mult orientate spre proiecte comerciale.

Coordonarea domeniului cinematografic în Moldova în perioada 2001 – 2005 a fost realizată de către Departamentul Cinematografie din cadrul Ministerului Culturii al Republicii Moldova. Scopul departamentului era promovarea politicii de stat în sfera producţiei cinematografice, reglementarea activităţii cinematografice în domeniul privat, crearea condiţiilor necesare pentru producerea, difuzarea, exploatarea, restaurarea şi conservarea operelor cinematografice de înaltă valoare artistică. În 2005 Departamentul a fost transformat în Direcţia Cinematografie pe lângă Ministerul Culturii şi Turismului, iar în 2006 a fost lichidată şi direcţia dată. La moment lipseşte o strategie de relansare, producere şi promovare a producţiei cinematografice. Studioul “Moldova-film” reprezintă o instituţie, care şi-a păstrat capacităţile de producţie pe care le-a moştenit de la sistemul centralizat. După privatizarea cinematografelor doar o parte din ele şi-au restabilit activitatea. Cu excepţia cinematografului „ Odeon”, în care o parte din producţie este prezentată în limba română, toate celelalte cinematografe rulează filme importate prin sistemul de distribuţie din Rusia şi prezentate în limba rusă, deoarece în Moldova lipseşte un centru de dublare/subtitrare a filmelor în limba română. Majoritatea studiourilor particulare s-au specializat în producerea de spoturi publicitare, filme documentare sau de scurtmetraj. Pentru relansarea producţiei cinematografice este necesară atragerea investiţiilor străine.

Recomandări:

Este necesară elaborarea şi adoptarea Legii cinematografiei, care, ar prevedea şi mecanismul de inventariere, păstrare şi difuzare a filmelor din arhiva studioului “Moldova-film”;

Elaborarea unui mecanism eficient de atragere a investiţiilor străine în producerea filmelor.

Televiziunea şi radioul

Aproape jumătate din populaţie (48%) consideră că mass-media din Moldova nu este liberă să prezinte ştiri şi comentarii fără cenzură din partea guvernării, arată datele Barometrului de opinie publică pentru luna octombrie 2008. Totodată, 65% din populaţie nu se simte liberă să critice deschis guvernarea. Conform datelor sociologice pentru 88% din populaţia Republicii Moldova, principala sursă de informare este televiziunea, aceasta fiind şi sursa în care 55% din populaţie are cea mai mare încredere. Pentru 44% sursa principală de informare este radioul şi doar pentru fiecare al cincilea – ziarele.

În Rep. Moldova activează 190 de studiouri TV şi 42 de staţii radio. Autoritatea publică care reglementează activitatea în domeniul audiovizualului este Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Licenţele pentru emisie sunt eliberate în baza grilei de emisiuni de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului. Legea Audiovizualului şi deciziile Consiliului obligă fiecare canal să emită, cel puţin, 65% din volumul emisiunilor în limba de stat a ţării; 20 la sută muzică autohtonă din totalul emisiunilor muzicale; cel puţin 30% de emisiuni cu tematică culturală şi educaţională. Cotele emisiunilor cu destinaţie culturală din cadrul Companiei “Teleradio-Moldova” sunt următoarele: Radio-Moldova – 34.5%; TV-Moldova 1 – 23% în limba româna şi 3% în limbile minorităţilor etnice. Nu există informaţie statistică despre cotele emisiunilor cu destinaţie culturală de la celelalte studiouri TV şi staţii radio. Există o influenţă puternică a “factorului rus” pe piaţa mediatică a Rep. Moldova, care promovează cultura şi valorile acestei minorităţi etnice. Programele posturilor de televiziune din Moldova nu fac faţă concurenţei cu cele ale posturilor din ţările vecine, în special România şi Rusia. Posturile locale de televiziune şi radio îşi completează serviciile de programe în mare parte pe retransmiterea posturilor de popularitate străine în detrimentul producţiei proprii, astfel limitând participarea oamenilor de cultură din ţară şi promovarea culturii naţionale. Doar un singur post de radio – „Radio Moldova” – are acoperire naţională. Dintre cele 3 reţele naţionale de televiziune doar „Moldova 1” este pusă la dispoziţia producătorului local.

Parlamentul Republicii Moldova a adoptat şi un şir de legi, care reglementează activitatea unor instituţii din domeniul industriilor culturale. A fost adoptat Codul audiovizualului al Republicii Moldova nr. 260-XVI din 27.07.2006. ce are drept scop asigurarea apărării drepturilor consumatorului de programe de a recepţiona informaţii corecte şi obiective, care ar contribui la libera formare a opiniei, asigurarea drepturilor radiodifuzorilor la libertate editorială şi libertate de exprimare, instituirea principiilor democratice de funcţionare a audiovizualului din Republica Moldova. Decalajul între legea scrisă şi implementarea legii în practică este enorm şi necesită intervenţii suplimentare petru a armoniza cadrul legal al audiovizualului la standardele europene. Acest domeniu este un teren de luptă extrem de politizat şi de interes major pentru actuala guvernare cu scopul de a monopoliza piaţa mediatică şi a o transforma în instrument ideologic în campania electorală din 2009. Drept exemple pot servi „prihvatizarea” posturilor de radio “Antena C” şi a postului de televiziune “Euro TV”, şi hărţuirile radioului “Vocea Basarabiei”, a postului de televiziune “PRO TV” etc.. 41% dintre respondenţi ai BOP 2008 (cu 10% mai mulţi decât în 2006) cred că Compania publică „Teleradio-Moldova” reflectă evenimentele prin prisma intereselor partidului de guvernământ. Doar fiecare al cincilea respondent este de părerea că la televiziunea şi radioul public au acces egal toate partidele politice.

Recomandări:

Asigurarea reformei audiovizualului din Moldova în conformitate cu cerinţele Codului audiovizualului: crearea a 11 reţele naţionale (5 TV şi 6 radio);

Asigurarea a 80% din volumul de emisie cu programe în limba română;

Dezvoltarea producţiei autohtone şi limitarea retransmisiunilor etc.

---

 „Barometrul opiniei publice” IPP, octombrie 2008, Chisinau

Literatura

În domeniul literaturii lipseşte o politică culturală de promovare şi susţinere a scriitorilor şi a produsului literar. Scriitorii sunt obligaţi în condiţiile economiei de piaţă să se ocupe de toate problemele legate de realizarea şi promovarea unui produs literar în mod individual. Scriitorii nu beneficiază de scutiri specifice fiscale şi de un sistem de asistenţă socială. În ceea ce privesşte cadrul legal: în Rep. Moldova nu există legi speciale privind literatura, cu excepţia unor legi generale ce fac parte din Legea Culturii.

Recomandări:

Elaborarea unui proiect de modernizare a Muzeului literaturii;

Crearea unei instituţii de agenţi literari;

Crearea unui traseu turistic “literar”;

Artele vizuale

Republica Moldova are o piaţă de desfacere foarte redusă pentru creaţiile artiştilor plastici. Criza economică şi socială impune artistul plastic să caute noi pieţi de desfacere şi promovare a operelor de artă în afara Rep. Moldova, drept rezultat mulţi artişti plastici abandonează domeniul sau migrează peste hotarele Rep. Moldova. Pînă la moment nu este clar definit statutul artistului plastic şi cadrul legal al activităţii artistului, ceea ce îl lipseşte pe artist de îndemnizaţii sociale şi scutiri de impozit pe venit. Artiştii plastici nu posedă cunoştinţe privind modul de organizare a activităţii lor în noile condiţii economice. Uniunea Artiştilor Plastici, care oferă artiştilor plastici o formă de organizare moştenită din sistemul sovetic atit din punct de vedere a managementului cît şi a modelului de funcţionalitate. Această structură este dependentă de injectările financiare din partea Ministerului Culturii şi Turismului, ceea ce o face ineficientă şi dependentă de politica promovată de partidele care sunt la guvernare. Totuşi arta profesionistă a scăpat de marginalizarea ideologică, dar a nimerit sub marginalizarea economică. Artiştii duc o lipsă acută de ateliere pentru activitate.

Din reţeaua de instituţii în domeniul artelor vizuale fac parte: Secţiile „Arta plastică” şi „Artele decorative, arhitectura şi designul” în cadrul Academiei de Ştiinţe, Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, catedra de pictură şi grafică a Universităţii Pedagogice „Ion Creangă”, Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”, Liceul de Arte Plastice „Igor Vieru”, şi a. În ultimii ani se consolidează o platformă a organizaţiior nonguvernamentale în domeniul artelor vizuale printre care cele mai active sunt: KSAK, ARS DOR, Papyrus-Art, MART, Galeria Aorta, etc.

 

Elaborarea şi promovarea legislaţiei privind Statutul Artistului;

Reformarea sistemului de învăţământ prin introducerea practicilor artelor vizuale sincronizate la tendinţele actuale, tehnicile şi mediile noi în sistemul de învăţământ la toate nivelele, completarea şi rescrierea întregului curriculum, ajustarea metodologiei din sistemul de învăţământ si întregului concept privind educaţia la standardele internaţionale, crearea unui sistem metodologic pentru a ajusta predarea artelor vizuale în sistemul de învăţământ la toate nivelele;

De introdus în nomenclatorul ocupaţiilor noţiunea de liber profesionist.

Artele interpretative

Principiile fundamentale ale activităţii creatoare a teatrelor, circurilor şi organizaţiilor concertistice, modul de înfiinţare, reorganizare, lichidare, finanţare şi administrare a lor sunt stabilite în Legea cu privire la teatre, circuri şi organizaţii concertistice nr. 1421-XV din 31.10.2002. La moment în acest domeniu activează o reţea compusă din 11 teatre dramatice, de comedie şi muzicale, 3 teatre pentru copii şi tineret, Teatrul de Operă şi Balet, organizaţii concertistice (Filarmonica de stat, Sala cu Orgă, asociaţia concertistică „Moldova-concert”), colective artistice (două orchestre simfonice, o orchestră mixtă, o orchestră de cameră), reţea de instituţii de învăţământ muzical general (şcoli muzicale pentru copii) şi profesionişti (Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, Şcoala medie specială de muzică, Colegiul de muzică). Lipsa unei politici culturale pe termen lung afectează grav activitatea instituţiilor din domeniul artelor interpretative. Drept consecinţă a situaţiei economice, sociale şi politice din Rep. Moldova, un număr impunător a specialiştilor din domeniul artelor interpretative au migrat masiv spre alte domenii de activitate sau în alte ţări, ceea ce a avut un impact negativ asupra dezvoltării domeniului artelor interpretative la nivel naţional. Sistemul de finanţare a instituţiilor de cultură nu este transparent şi nu stimulează creativitatea. Problemele prioritare ale artelor interpretative se încadrează perfect în capitolul: finanţarea culturii – sporirea şi diversificarea surselor de finanţare. Conducătorii instituţiilor din domeniu nu posedă cunoştinţe şi deprinderi de management ce le-ar permite să se adapteze la noile condiţii ale pieţii pentru promovarea produsului cultural. Artele interpretative au o piaţă mică de desfacere şi este preponderent concentrată în Chişinău, iar regiunile sunt practic deconectate de centru, deoarece nu există o politică de stimulare a turneelor în localităţile rurale. Factorul lingvistic înfluenţează atît pozitiv cît şi negativ promovarea artiştilor locali pe pieţele României, Ucrainei şi a Rusiei pe criterii etnice. Salariile mici (de 780 lei) pentru specialiştii în acest domeniu crează o criză a cadrelor, ceea ce inevitabil va afecta calitatea produsului cultural oferit de artele intrpretative atît pe plan naţional cît şi internaţional.

Recomandări:

 Apărarea adecvată a drepturilor de autor;

Introducerea unor standarde pentru produsul artistic, protecţia consumatorului de falsuri şi nonvalori, adoptarea de regulamente ce ar interzice ori ar limita evoluţia artiştilor cu fonograme la concerte cu public fără ca aceasta să fie anunţat în prealabil;

Stimularea pe cale fiscală a autorilor şi interpreţilor

Eurointegration through Art

Eurointegration through Art

European artists, musicians, writers, poets, film-makers, actors, academicians and intellectuals are Ambassadors of culture, who can build bridges between European countries, people and cultures by encouraging and enhancing dialogue and interaction between them, more successfully than politicians. Artists from the countries in the process of European integration should not wait until their countries will be integrated in the EU politically and economically – they should do it through culture and do it right now. Europe is created – now it is necessary to create Europeans. Countries that aspire for European integration should not wait until Europe will come to their borders – they should move forward and become really European. This process has already started, and it is only a question of time when culture and art will become essential components of European integration.
ARS DOR Association with the support of the International Fund for the Promotion of Culture (UNESCO) launches the International Project “Eurointegration through Art” that has mission to contribute through art to the process of European integration. Artists from Moldova, Romania, Ukraine, Latvia and Georgia were selected to become Ambassadors for Eurointegration through art and to express their vision on importance of culture and the role of artist in the process of European integration. Objectives of the International Project “Eurointegration through Art” are: to explore the cultural dimension of the European integration; to explore cultural perspectives of EU enlargement; to define role of artist in the process of European integration.

Integration of new member states in the EU poses several questions: how it will affect culture of the EU neighboring states? Will countries neighboring the EU become isolated from cultural development in EU? New borders of the enlarged European Union should not neglect past and ongoing regional cultural cooperation or cooperation with neighboring countries.

Culture is the true European identity power. In this context the major role of the European artists is to promote through art cultural diversity and preserve common values of Europe.
Intercultural dialogue through art is an important instrument which could facilitate the integration of new countries in the European Union. In this dialogue artists must convince governments and politicians that there is a need in cultural renaissance across Europe. If politicians of European countries will understand this, European integration will not be limited by economic, political, security and other reasons.
It is important to inspire people living in the European Union to actively get in touch with other cultures, both at home and abroad, and thus to contribute to tolerance and mutual respect which are conditions for existence of Europe.

Ghenadie Sontu, Chisinau, Moldova
Director of Project

Syndrome Dor

Syndrome Dor

La sfirsitul anului 2002, pictorul Ghenadie Sontu a expus, la sediul Aliantei Franceze din Chisinau, o serie de lucrari adunate in expozitia personala Syndrome Dor. Conceptul-cheie al colectiei este dorul, apreciat in cazul de fata ca o lumina descoperita in interiorul copiilor, perceptie a unei stari sufletesti imprimate de intimitate si lirism needulcorat. Mult citatul dor, considerat de unii o notiune intraductibila, reprezentativa pentru spiritualitatea romaneasca, se manifesta ca un termen deschis, disponibil de a asimila sensuri noi. Diversitatea chipurilor de copii ii exprima polivalenta.

Chipurile surprinse degaja un aer de simplitate, implicind si o impresie de indeterminare. Copii cu funda, copii cu breton, tunsi scurt sau cu parul putin mai lung, surprinsi singuri sau la sinul mamei. Un copil cu fata brazdata de umbre si lumini, un copil blond cu nasul inrosit. Un baietel timid cu o palarie cocheta, multi bebelusi cu priviri largi, dar pierdute, baieti si fetite de 4-5 ani, lolite si adolescente. Intilnim si imagini ale unui arlechin cu o expresie copilaroasa.

In mod pregnant, putem delimita trei tipuri de reprezentare plastica: unul mai apropiat de tiparele realitatii, plasate mai curind pe linia traditiei fotografic-picturale din seria portretelor de familie; altul care foloseste chipul ca material de abstractizare si deconstruire a formelor (un chip de fetita pictat doar cu un singur ochi, celalalt fiind aglutinat de pasta unui halou negru, in tabloul Loli) si al treilea, folosit, mai cu seama, ca pretext pentru un exercitiu de virtuozitate coloristica.

In conceptia autorului, copiii sint „purtatori de dor“, mesageri ai luminii intr-o lume marcata de un melanj paradoxal de inocenta si suferinta. Mesajul este evident liric, dar ferit de idealizare si ton dulceag. Culorile au o mare importanta in „gestionarea“ dorului in logica intregii expozitii. O anume melancolie razbate din alaturarea chipurilor expuse. Nuantele pastelate – indicii ale unui context impregnat de tristete si de absenta – alterneaza cu cele explozive, care mentin vitalitatea si expresivitatea. Compozitiile pot fi apreciate ca hierofanii ale dorului, nostalgie a unei atmosfere implinite.

Lucrarea cu trei capete de bebelusi – compusa din doar citeva linii – fixeaza, pe de o parte, o nota abstracta, intr-o perspectiva a dematerializarii, iar, pe de alta parte, exprima o lume saraca, devitalizata, descrisa indeosebi prin lipsuri.

Un element recurent in cadrul seriei de lucrari semnate de Ghenadie Sontu este lingura goala care insoteste reprezentarea mai multor chipuri de copii. Impresionanta este utilizarea lingurii si ca arcus in mina unui batrin istovit, la fel de vulnerabil ca un copil (Regele innebunit). Prezenta ei accentueaza un mediu precar, sarac, de un dramatism subtil, care se interiorizeaza si se izoleaza, refuzind deschiderea spre lume. In plus, pinzele lui Sontu pun in relief si caracterul obiectual al lingurii.

Trebuie sa amintim ca alegerea dorului ca laitmotiv pentru o expozitie de pictura este pe cit de antrenanta, pe atit de sensibila si delicata. Dorul este cvasi-omniprezent in creatiile folclorice. De asemenea, el constituie pretextul unor dezvoltate speculatii filozofice noiciene. Preluarea unei notiuni din patrimoniul cultural in jurul careia s-a brodat o intreaga mitologie a constituit un test dificil de originalitate. Atitudinea pictorului nu este ironica sau parodica si nici nu expune o varianta de rediscutare polemica a unui concept tocit prin utilizare frecventa. Este vorba mai degraba de asumarea personala a liniei lirice si neidealizate a dorului, abordarea autorului mizind pe o reactie de recunoastere.

Pictorul Ghenadie Sontu, purtator, la rindul sau, al sindromului, a cautat modalitati de a-i da dorului concretete si expresivitate. Demersul lui artistic este insa continuat de intentia dematerializarii, gest prin care marca lui auctoriala devine si mai pregnanta. Talentul sau protejeaza seria pinzelor de coliziuni semantice deranjante si impune o expozitie plina de sugestie si personalitate.

Exhibition

From popular art to postmodern art

Jazz Festival

Moldova Jazz Festival